1. Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, și a zis:
2. „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
3. cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,și Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
4. Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,și cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
6. cînd mi se scăldau pașii în smîntînă,și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare.
9. Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta și turban.