6. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, și un tremur îmi apucă tot trupul:
7. Pentruce trăiesc cei răi?Pentruce îi vezi îmbătrînind și sporind în putere?
8. Sămînța lor se întărește cu ei și în fața lor,odraslele lor propășesc supt ochii lor.
9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10. Taurii lor sînt plini de vlagă și prăsitori,juncanele lor zămislesc și nu leapădă.
11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,și copiii se sbeguiesc în jurul lor.
12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă,se desfătează cu sunete de caval.
13. Își petrec zilele în fericire,și se pogoară într’o clipă în locuința morților.
14. Și totuș ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi.Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15. Ce este Cel A tot puternic, ca să-I slujim?Ce vom cîștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?
16. Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? –Departe de mine sfatul celor răi! –
17. dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela,să vină sărăcia peste ei,să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
18. să fie ca paiul luat de vînt,ca pleava luată de vîrtej?
19. Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa.Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20. el ar trebui să-și vadă nimicirea,el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,cînd numărul lunilor i s’a împlinit?
22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte,pe El, care cîrmuiește duhurile cerești?
23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24. cu coapsele încărcate de grăsime,și măduva oaselor plină de suc.