1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis:
2. „Gîndurile mele mă silesc să răspund,și frămîntarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări cari mă umplu de rușine,și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund.
4. Nu știi tu că, de mult de tot,de cînd a fost așezat omul pe pămînt,
5. biruința celor răi a fost scurtă,și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6. Chiar dacă s’ar înălța pînă la ceruri,și capul i-ar ajunge pînă la nori,
7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,și cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»
8. Va sbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi;va pieri ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,locul în care locuia nu-l va mai zări.
10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,și mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții,își vor avea culcușul cu el în țărînă.
12. Dulce era răul în gura lui,îl ascundea subt limbă,
13. îl mesteca într’una și nu-l lăsa,îl ținea în cerul gurii:
14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.