15. Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,în ochii lor sînt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, și nu răspunde;îl rog cu gura mea, și degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele,și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18. Pînă și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19. Aceia în cari mă încredeam mă urăsc,aceia pe cari îi iubeam s’au întors împotriva mea.
20. Oasele mi se țin de piele și de carne;nu mi-a mai rămas decît pielea de pe dinți.
21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!Căci mîna lui Dumnezeu m’a lovit.
22. Dece mă urmăriți ca Dumnezeu?Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23. Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,să fie scrise într’o carte;
24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fierși cu plumb în stîncă pe vecie …
25. Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu,și că se va ridica la urmă pe pămînt.
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne,voi vedea totuș pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.Sufletul meu tînjește de dorul acesta înlăuntrul meu.
28. Atunci veți zice: «Pentruce-l urmăream noi?»Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29. Temeți-vă de sabie:căci pedepsele date cu sabia sînt grozave!Și să știți că este o judecată.“