1. Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri.
2. Se naște și e tăiat ca o floare;fuge și piere ca o umbră.
3. Și asupra lui ai Tu ochiul deschis!Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4. Cum ar putea să iasă dintr’o ființă necurată un om curat?Nu poate să iasă niciunul.
5. Dacă zilele lui sînt hotărîte,dacă i-ai numărat lunile,dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei.
7. Un copac, și tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăslește din nou,și iar dă lăstari.
8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,cînd îi piere trunchiul în țărînă,
9. înverzește iarăș de mirosul apei,și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10. Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?