1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis:
2. „Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns,și să creadă limbutul că are dreptate?
3. Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă?Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?
4. Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept,și sînt curat în ochii Tăi.» –
5. A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă,
6. și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite,ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuș după fărădelegea ta.
7. Poți spune tu că poți pătrunde adîncimile lui Dumnezeu,că poți ajunge la cunoștința desăvîrșită a Celui A tot puternic?
8. Cît cerurile-i de înaltă: ce poți face?Mai adîncă decît Locuința morților: ce poți ști?
9. Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul,și mai lată decît marea.
10. Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11. Căci El cunoaște pe făcătorii de rele,vede ușor pe vinovați.
12. Omul dimpotrivă, are minte de nebun,și s’a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!