21. Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase, au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel:
22. „Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, Domnul Dumnezeu, Cel A tot puternic, știe, și Israel însuș să știe lucrul acesta! Dacă din răsvrătire și păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta!
23. Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem dela Domnul, ca să aducem pe el arderi de tot și daruri de mîncare, și ca să aducem pe el jertfe de mulțămiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!
24. Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gîndindu-ne că într’o zi s’ar putea ca fiii voștri să zică fiilor noștri: «Ce legătură este între voi și Domnul, Dumnezeul lui Israel?
25. Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n’aveți parte de Domnul!» – Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.
26. De aceea am zis: «Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot și pentru jertfe:
27. ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile noastre de tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțămiri, ca să nu zică fiii voștri într’o zi fiilor noștri: «Voi n’aveți parte de Domnul!»