12. Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeaș bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare
13. că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, și pe toți ai lor, și că ne veți scăpa dela moarte.“
14. Bărbații aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și cînd Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.“
15. Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetății.
16. Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeți-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeți de drum.“
17. Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.
18. La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, și strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi, și pe toată familia tatălui tău.
19. Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sîngele lui va cădea asupra capului lui, și noi vom fi nevinovați: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
20. Și dacă ne vei da pe față, vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.“
21. Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.“ Și-a luat rămas bun dela ei, și ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră.