1. Lucrul acesta n’a plăcut deloc lui Iona, și s’a mîniat.
2. S’a rugat Domnului, și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!
3. Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!“
4. Domnul a răspuns: „Bine faci Tu de te mînii?“
5. Și Iona a ieșit din cetate, și s’a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar, și a stătut supt el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.
6. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s’a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mînia. Iona s’a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s’a uscat.
8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară, și a zis: „Mai bine să mor decît să trăiesc!“
9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?“ El a răspuns: „Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!“
10. Atunci și Domnul a zis: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într’o noapte s’a născut și într’o noapte a pierit.
11. Și mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu știu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulțime de vite!“