1. Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peștelui,
2. și a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m’a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul.
3. Și totuș mă aruncasei în adînc, în inima mării, și rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4. Ziceam: „Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăș voi vedea Templul Tău cel sfînt“.
5. Apele m’au acoperit pînă aproape să-mi ia viața, adîncul m’a învăluit, papura s’a împletit în jurul capului meu.
6. M’am pogorît pînă la temeliile munților, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m’ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt.
8. Ceice se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea dela ei.
9. Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțămire, voi împlini juruințele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.“
10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pămînt.