1. Sunați din trîmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! –
2. O zi de întunerec și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n’a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
3. Arde focul înaintea lui, și pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
4. Parcă sînt niște cai, și aleargă ca niște călăreți.
5. Vin uruind ca niște cară pe munți, și pîrăe ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă.
6. Tremură popoarele înaintea lor, și toate fețele îngălbenesc.
7. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui.
8. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers.
9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț.
10. Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina.
11. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și celce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi?
12. „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset și bocet!
13. Sfîșiați-vă inimile nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe cari le trimete.
14. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare și jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
15. Sunați cu trîmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare!“
16. Strîngeți poporul, țineți o adunare sfîntă! Aduceți pe bătrîni, strîngeți copiii, și chiar pruncii dela țîță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei!
17. Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și altar, și să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n’o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?“
18. Domnul a fost plin de rîvnă pentru țara Lui, și S’a îndurat de poporul Său.
19. Domnul a răspuns, și a zis poporului Său: „Iată, vă trimet grîu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele, și nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
20. Voi depărta dela voi pe vrăjmașul dela miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit, și coada oștirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, și mirosul lui de putregai se va înălța în văzduh, căci s’a crezut grozav.