7. „De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: «Iată, îi voi topi în cuptor, și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse.
9. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
10. „Munții vreau să-i plîng și să gem pentru ei, pentru cîmpiile pustiite vreau să fac o jălanie; căci sînt arse de tot, și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit. –
11. Voi face și Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de șacali, și cetățile lui Iuda le voi preface într’un pustiu fără locuitori.
12. Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentruce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
13. Domnul zice: „Pentrucă au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentrucă n’au ascultat glasul Meu, și nu l-au urmat;
14. ci au umblat după aplecările inimii lor, și au mers după Baali, cum i-au învățat părinții lor.“
15. „Deaceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, și-i voi da să bea ape otrăvite.
16. Îi voi risipi printre niște neamuri pe cari nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și voi trimite sabia în urma lor, pînă-i voi nimici.“
17. „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Căutați, și chemați plîngătoarele să vină! Trimeteți la femeile iscusite, ca să vină!
18. Să se grăbească să facă o cîntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, și să curgă apa din pleoapele noastre!