11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Și totuș pace nu este.
12. Vor fi dați de rușine, căci săvîrșesc astfel de urîciuni; nu roșesc, și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, și vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
13. „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.“ –
14. „Pentruce ședem jos?“ „Strîngeți-vă, și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentrucă am păcătuit împotriva Domnului.
15. Așteptam pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza!“ –
16. „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara; vin, mănîncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc.“
17. „Căci iată că trimet între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este niciun descîntec, și vă vor mușca, zice Domnul.“
18. „Aș vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.
19. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr’o țară depărtată.“ „Nu mai este Domnul în Sion?“ „Nu mai este în ea împăratul ei?“ – „Pentru ce M’au mîniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?“ –
20. „Secerișul a trecut, vara s’a isprăvit, și noi tot nu sîntem mîntuiți!“ –
21. „Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m’apucă groaza.