1. „În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele proorocilor, și oasele locuitorilor Ierusalimului.
2. Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii, și în fața întregei oștiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat și înaintea cărora s’au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pămînt.
3. Toți ceice vor rămînea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cît viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor.“
4. „Spune-le: «Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală?» «Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăș?“
5. „Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înșelătorie, și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
6. «Căci Eu sînt cu luare aminte, și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui, și nu zice: «Ce am făcut?» Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
7. Chiar și cocostîrcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului!»
8. Cum puteți voi să ziceți: «Sîntem înțelepți, și Legea Domnului este cu noi?» „Cu adevărat, degeaba s’a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.
9. Înțelepții sînt dați de rușine, sînt uimiți, sînt prinși; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, și ce înțelepciune au ei?
10. De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, și ogoarele lor altor stăpîni. Căci dela cel mai mic pînă la cel mai mare, toți sînt lacomi de cîștig mîrșav, dela prooroc pînă la preot, toți înșală!
11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: «Pace! Pace!» Și totuș pace nu este.
12. Vor fi dați de rușine, căci săvîrșesc astfel de urîciuni; nu roșesc, și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, și vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.“
13. „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.“ –