18. Copiii strîng lemne, părinții aprind focul, și femeile frămîntă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mînie.“
19. „Pe Mine Mă mînie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înșiși, spre rușinea lor?“
20. „De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Iată, mînia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe cîmp și peste roadele pămîntului; și va arde, și nu se va stinge.“
21. „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre, și mîncați-le carnea!
22. Căci n’am vorbit nimic cu părinții voștri și nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot și jertfe, în ziua cînd i-am scos din țara Egiptului.
23. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultați glasul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiți fericiți.»
24. Dar ei n’au ascultat, și n’au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele, au dat înapoi și n’au mers înainte.
25. Din ziua cînd au ieșit părinții voștri din Egipt, pînă în ziua de azi, v’am trimes pe toți slujitorii Mei, proorocii, i-am trimes în fiecare zi, de dimineață.
26. Dar ei nu M-au ascultat, n’au luat aminte; și-au înțepenit gîtul, și au făcut mai rău de cît părinții lor.
27. Și chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; și dacă vei striga la ei, nu-ți vor răspunde.
28. De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n’ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, și care nu vrea să ia învățătură; s’a dus adevărul, a fugit din gura lor.»
29. «Acum, tunde-ți părul, Ierusalime, și aruncă-l departe; suie-te pe înălțimi, și fă o cîntare de jale! Căci Domnul lapădă și îndepărtează neamul de oameni, care I-a ațîțat urgia.
30. Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; și-au așezat urîciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s’o spurce.
31. Au zidit și locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc pe fiii și fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, și nici nu-Mi trecuse prin minte.“
32. „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, și se vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc.