4. Să cadă uciși în țara Haldeilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului!
5. Căci Israelul și Iuda nu sînt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfîntului lui Israel.
6. Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
7. Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; deaceea au fost neamurile ca într’o nebunie.
8. Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!“ –
9. „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s’a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri, și se înalță pînă la nori.“
10. „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.“
11. „Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațîțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
12. Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.“
13. „Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul și lăcomia ta a ajuns la capăt!“
14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuș: „Da, te voi umplea de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.“
15. El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16. De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vîntul din cămările lui.