34. „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m’a izgonit.
35. Sîlnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. –
36. De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul.
37. Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.
38. Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.
39. Cînd vor fi încălziți de vin, le voi da să bea, și-i voi îmbăta, ca să se veselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.“
40. „Îi voi pogorî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.
41. Cum s’a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pămîntul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
42. Marea s’a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.
43. Cetățile lui au ajuns un pustiu; un pămînt fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.
44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea!
45. Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpînd de mînia aprinsă a Domnului!