30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele!
31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile,
32. că trecătorile sînt luate, bălțile cu trestie sînt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți.
33. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.“
34. „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m’a izgonit.
35. Sîlnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. –
36. De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul.
37. Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.