25. „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămîntul! Îmi voi întinde mîna peste tine, te voi prăvăli dela înălțimea stîncilor, și te voi preface într-un munte aprins.
26. Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură vecinică, zice Domnul…
27. «Înălțați un steag pe pămînt! Sunați din trîmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului!Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste sbîrlite!
28. Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cîrmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, și toată țara supt stăpînirea lor!
29. Se clatină pămîntul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește; și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.
30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele!
31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile,
32. că trecătorile sînt luate, bălțile cu trestie sînt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți.
33. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.“
34. „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m’a izgonit.