7. „Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M’au părăsit, și jură pe dumnezei cari n’au ființă. Și după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, și aleargă cu grămada în casa curvei!
8. Ca niște cai bine hrăniți, cari aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.“
9. „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“
10. „Suiți-vă pe zidurile ei și dărîmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sînt ai Domnului!
11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.“
12. „Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: «Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
13. Proroocii sînt vînt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!“
14. „Deaceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: «Pentrucă ați zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n’o cunoști, și ale cărui vorbe nu le pricepi.
16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormînt deschis; toți sînt niște viteji.