12. „Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: «Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.
13. Proroocii sînt vînt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!“
14. „Deaceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: «Pentrucă ați zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n’o cunoști, și ale cărui vorbe nu le pricepi.
16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormînt deschis; toți sînt niște viteji.
17. El îți va mînca secerișul și pînea, îți va mînca fiii și fiicele, îți va mînca oile și boii, îți va mînca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite, în cari te încrezi.
18. Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, – nu vă voi nimici de tot.
19. Dacă veți întreba atunci: «Pentruce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?“ „Așa le vei răspunde: «După cum voi M’ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa, acum veți sluji unor străini într’o țară care nu este a voastră!“
20. „Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda, și ziceți:
21. «Ascultați lucrul acesta, popor fără minte, și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi și n’aude!
22. «Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea?» Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuș sînt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
23. Poporul acesta însă are o inimă dîrză și răzvrătită; se răscoală, și pleacă,
24. și nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și tîrzie, și ne păstrează săptămînile hotărîte pentru seceriș.
25. «Din pricina nelegiuirilor voastre n’au loc aceste orînduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți.