9. „Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu ți-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?“ „Dacă ar veni niște hoți noaptea, n’ar pustii decît pînă s’ar sătura!
10. Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui, vor pieri, și el nu va mai fi!
11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ținea în viață, și văduvele tale să se încreadă în Mine!“
12. Căci așa vorbește Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea; și tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămînea nepedepsit, ci îl vei bea și tu!
13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărîmături vecinice.“
14. Am auzit o veste dela Domnul, și un sol a fost trimes printre neamuri: „Strîngeți-vă, și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război!
15. „Căci iată, te voi face mic printre neamuri, disprețuit printre oameni.
16. Înfumurarea ta, îngîmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuiești în crăpăturile stîncilor, și care stai pe vîrful dealurilor. Dar chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atît de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși, zice Domnul.“
17. „Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lîngă el se vor mira și vor fluera pentru toate rănile lui.
18. Ca și Sodoma și Gomora și cetățile vecine, cari au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, și nimeni nu se va mai așeza acolo…
19. Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngîmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?“
20. „De aceea, ascultați hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, și planurile, pe cari le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința!
21. De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul; strigătul lor se aude pînă la marea Roșie…
22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și sboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii.“
23. Asupra Damascului.Hatmanul și Arpadul sînt roși de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.
24. Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. –
25. „Ah! cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!“ –