14. „Dați de știre în Egipt, dați de veste la Migdol, și vestiți la Nof și la Tahpanes! Ziceți: «Scoală-te, pregătește-te, căci sabia mănîncă în jurul tău!
15. Pentruce ți-au căzut vitejii tăi? Nu pot să țină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
16. El face pe mulți să se poticnească; cad unul peste altul, și zic: «Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în țara noastră de naștere, departe de sabia nimicitorului!»
17. Acolo strigă: «Faraon, împăratul Egiptului, nu este decît un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.»
18. «Pe viața Mea!» zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor: «Ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni.
19. Fă-ți calabalîcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit și nu va mai avea locuitori.
20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine dela miază noapte peste ea…
21. Simbriașii lui deasemenea sînt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține pept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
22. I se aude glasul ca fîșiitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire, și vin cu topoare împotriva lui, ca niște tăietori de lemne.“
23. „Tăiați-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sînt mai mulți decît lăcustele, și nu-i poți număra!
24. Fiica Egiptului este acoperită de rușine, și este dată în mînile poporului dela mează-noapte.
25. Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: «Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon și Egiptul, pe dumnezeii și împărații lui, pe Faraon și pe cei ce se încred în el.
26. Îi voi da în mînile celor ce vor să-i omoare, în mînile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mînile slujitorilor lui. După aceea, însă, Egiptul va fi locuit ca în zilele de altă dată, zice Domnul.“