3. din pricina răutății, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze și să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri.
4. V’am trimes într’una pe toți slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: «Nu faceți aceste urîciuni, pe cari le urăsc.»
5. Dar ei n’au vrut s’asculte, n’au luat aminte, nu s’au întors dela răutatea lor, și n’au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.
6. De aceea s’a vărsat urgia Mea și a izbucnit mînia Mea, și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît niște dărîmături și un pustiu, cum se vede astăzi.
7. «Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și să nu mai rămînă nici o rămășiță din voi?
8. Pentruce Mă mîniați voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pămîntului?
9. Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
10. Ei nu s’au smerit nici pînă în ziua de azi, n’au frică, nu urmează Legea Mea și poruncile Mele, pe cari le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.
11. «De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi întorc Fața împotriva voastră, ca să vă fac rău, și să nimicesc pe tot Iuda.
12. Voi lua rămășițele lui Iuda, cari și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toți vor fi nimiciți, și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, dela cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete; și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară.
13. Voi pedepsi astfel pe ceice locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă.
14. Nu va rămînea și nu va scăpa niciunul din rămășițele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme în țara Egiptului, cu gînd să se întoarcă iarăș în țara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăș să se așeze: nu se vor mai întoarce decît vreo cîțiva, cari vor scăpa!“
15. Toți bărbații, cari știau că nevestele lor aduceau tămîie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo în mare număr, și tot poporul care locuia în țara Egiptului, la Patros, au răspuns așa lui Ieremia:
16. „Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.
17. Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiți, și nu treceam prin nici o nenorocire!
18. Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, și am fost nimiciți de sabie și de foamete…“
19. „De altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s’o cinstim făcîndu-i chipul, și-i aducem jertfe de băutură?“
20. Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
21. „Nu Și-a adus aminte Domnul, și nu I-a venit Lui în minte tămîia, pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară?