14. «Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?»
15. «Căci un glas care pornește dela Dan și vestește nenorocirea, o vestește dela muntele lui Efraim.
16. «Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. «Vin niște împresurători dintr’o țară depărtată, și strigă împotriva cetăților lui Iuda.
17. Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s’a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.» –
18. «Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar, și te pătrunde pînă la inimă.»
19. «Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiței, și strigătul de război.
20. Se vestește dărîmare peste dărîmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sînt pustiite deodată, și corturile într’o clipă!
21. Pînă cînd voi vedea steagul fîlfăind și voi auzi sunetul trîmbiței?“ –
22. „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sînt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sînt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.“ –
23. „Mă uit la pămînt, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24. Mă uit la munți, și iată că sînt zguduiți; și toate dealurile se clatină!