23. „Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sînt Eu și un Dumnezeu de departe?
24. Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pămîntul? zice Domnul.
25. „Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni în Numele Meu, zicînd: «Am avut un vis! Am visat un vis!»
26. Pînă cînd vor prooroci aceștia să proorocescă minciuni, să proorocească înșelătoriile inimii lor?
27. Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?
28. Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, și cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.“
29. „Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărîmă stînca?“
30. „De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari își ascund unul altuia cuvintele Mele.“
31. „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor și-l dau drept cuvînt al Meu.“
32. „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sînt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.“
33. „Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: «Care este amenințarea Domnului?» să le spui care este această amenințare: «Vă voi lepăda, zice Domnul.“
34. „Și pe proorocul, pe preotul, sau pe acela din popor care va zice: «O amenințare a Domnului,» îl voi pedepsi, pe el și casa lui!
35. Așa să spuneți însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»
36. Dar să nu mai ziceți: «O amenințare a Domnului,» căci cuvîntul fiecăruia va fi o amenințare pentru el, dacă veți suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oștirilor, Dumnezeului nostru!