19. Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi!
20. Mînia Domnului nu se va potoli, pînă nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.
21. Eu n’am trimes pe proorocii aceștia, și totuș ei au alergat; nu le-am vorbit, și totuș au proorocit.
22. Dacă ar fi fost față la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, și să-i întoarcă dela calea lor rea, dela răutatea faptelor lor!“
23. „Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sînt Eu și un Dumnezeu de departe?
24. Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pămîntul? zice Domnul.
25. „Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni în Numele Meu, zicînd: «Am avut un vis! Am visat un vis!»
26. Pînă cînd vor prooroci aceștia să proorocescă minciuni, să proorocească înșelătoriile inimii lor?
27. Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istorisește fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinții lor Numele din pricina lui Baal?
28. Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, și cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.“
29. „Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărîmă stînca?“
30. „De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari își ascund unul altuia cuvintele Mele.“
31. „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor și-l dau drept cuvînt al Meu.“
32. „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc și rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile și cu îndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, și nu sînt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.“