1. „Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise și Samuel s’ar înfățișa înaintea Mea, tot n’aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se!
2. Și dacă-ți vor zice: «Unde să ne ducem?» să le răspunzi: «Așa vorbește Domnul: «La moarte cei sortiți la moarte, la sabie cei sortiți săbiei, la foamete cei sortiți foametei, la robie, cei sortiți robiei!
3. Căci voi trimete împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cînii ca să-i sfîșie, păsările cerului și fiarele pămîntului, ca să-i mănînce și să-i nimicească.
4. Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pămîntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
5. Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plîngă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?“
6. „M’ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mîna împotriva ta și te nimicesc: sînt sătul de milă.
7. Îi vîntur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s’au abătut dela căile lor.
8. Văduvele lor sînt mai multe de cît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.
9. Cea care născuse șapte fii tînjește, își dă sufletul; soarele ei apune cînd este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămîn, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.“
10. „Vai de mine, mamă, că m’ai născut, pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuș toți mă blastămă!
11. Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage, la vreme de nenorocire și la vreme de necaz!
12. Poate ferul să frîngă ferul dela miazănoapte și arama?