3. Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acopăr capul.
4. Pămîntul crapă, pentrucă nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acopăr capul.
5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentrucă nu găsește verdeață.
6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgînd aier ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.“
7. „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sînt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8. Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin în țară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Și totuș, Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!“
10. Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele; de aceea Domnul n’are plăcere de ei; acum își aduce aminte de nelegiuirile lor, și le pedepsește păcatele!“