1. Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.
2. „Iuda jălește, cetățile lui sînt pustiite, triste, posomorîte, și strigătele Ierusalimului se înalță.“
3. Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acopăr capul.
4. Pămîntul crapă, pentrucă nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acopăr capul.
5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentrucă nu găsește verdeață.
6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgînd aier ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.“
7. „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sînt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8. Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mîntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin în țară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea?