1. „Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuș să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propășește calea celor răi, și toți mișeii trăiesc în pace?
2. I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
3. Totuș, Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi, cari trebuiesc tăiate, și pregătește-i pentru ziua măcelului!
4. Pînă cînd să se jălească țara, și să se usuce iarba de pe toate cîmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: «El, (Ieremia) n’are să ne vadă sfîrșitul!“ –
5. „Dacă alergînd cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decît într’o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngîmfate ale Iordanului?
6. Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vînd, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede cînd îți vor spune vorbe prietenoase.“
7. „Mi-am părăsit casa, și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mîinile vrăjmașilor ei.
8. Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc.
9. A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strîng păsările de pradă?“ „Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, și aduceți-le ca s’o mănînce!“
10. „Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într’un pustiu părăsit.