17. „Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strîmtorare!“
18. „Căci așa vorbește Domnul: «Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă.“ –
19. „Vai de mine! Sînt zdrobită! Mă doare rana!“ „Dar eu zic: «O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!
20. Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sînt rupte, fiii mei m’au părăsit, nu mai sînt; n’am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele!
21. Păstorii s’au prostit, n’au căutat pe Domnul; pentru aceea n’au propășit, și li se risipesc toate turmele.
22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într’un pustiu, într’o vizuină de șacali. –
23. „Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-și îndrepte pașii spre țintă.
24. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mînia Ta, ca să nu mă nimicești!
25. Varsă-Ți urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, și peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănîncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc, și-i pustiesc locuința.“