Vechiul Testament

Noul Testament

Habacuc 2:7-17 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

7. Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, și vei ajunge prada lor?

8. Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în țară și împotriva cetății tuturor locuitorilor ei.“

9. Vai de cel ce strînge cîștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într’un loc înalt, și să scape din mîna nenorocirii!

10. Rușinea casei tale ți-ai croit, nimicind o mulțime de popoare, și împotriva ta însuți ai păcătuit.

11. Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde.

12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!

13. Iată, cînd Domnul oștirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba.

14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.

15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea!

16. Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și desvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta.

17. Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, și sîlniciile făcute în țară, împotriva cetății și împoriva tuturor locuitorilor ei.

Citiți capitolul complet Habacuc 2