5. Ca și cel beat și semeț, cel mîndru nu stă liniștit; ci își lărgește gura ca locuința morților, este nesățios ca moartea așa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, și toate popoarele le trage la el.
6. Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs și de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii?
7. Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, și vei ajunge prada lor?
8. Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în țară și împotriva cetății tuturor locuitorilor ei.“
9. Vai de cel ce strînge cîștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într’un loc înalt, și să scape din mîna nenorocirii!
10. Rușinea casei tale ți-ai croit, nimicind o mulțime de popoare, și împotriva ta însuți ai păcătuit.
11. Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde.
12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!
13. Iată, cînd Domnul oștirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba.
14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea!