10. Rușinea casei tale ți-ai croit, nimicind o mulțime de popoare, și împotriva ta însuți ai păcătuit.
11. Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde.
12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!
13. Iată, cînd Domnul oștirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba.
14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.
15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea!
16. Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și desvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta.
17. Căci sîlniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta, și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, și sîlniciile făcute în țară, împotriva cetății și împoriva tuturor locuitorilor ei.
18. La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învață pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-și pună încrederea în el, pe cînd el făurește numai niște idoli muți?
19. Vai de celce zice lemnului: „Scoală-te“, și unei pietre mute: „Trezește-te“! Poate ea să dea învățătură? Iată că este împodobită cu aur și argint, dar în ea nu este un duh care s’o însuflețească.
20. Domnul însă este în Templul Lui cel sfînt. Tot pămîntul să tacă înaintea Lui!