1. Cînd au început oamenii să se înmulțească pe fața pămîntului, și li s’au născut fete,
2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care care și le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci și omul nu este decît carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“
4. Uriașii erau pe pămînt în vremurile acelea, și chiar și după ce s’au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, și că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, și S’a mîhnit în inima Lui.