17. Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său își pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, și s’o îndrepte pe al lui Manase.
18. Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ți mîna dreaptă pe capul lui.“
19. Tatăl său n’a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; și sămînța lui va ajunge o ceată de neamuri.“
20. El i-a binecuvîntat în ziua aceea, și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința Israeliții cînd vor binecuvînta, zicînd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim și cu Manase!“ Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
21. Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri.
22. Îți dau, mai mult decît fraților tăi, o parte, pe care am luat-o din mîna Amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.“