14. El s’a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, și a plîns; și Beniamin a plîns și el pe gîtul lui.
15. A îmbrățișat de asemenea pe toți frații lui, plîngînd. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el.
16. S’a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui.
17. Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: «Iată ce să faceți: «Încărcați-vă dobitoacele, și plecați în țara Canaanului;
18. luați pe tatăl vostru și familiile voastre, și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului, și veți mînca grăsimea țării.
19. Ai poruncă să le spui: „Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului cară pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru, și veniți.
20. Să nu vă pară rău de ceeace veți lăsa; căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.“
21. Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat cară, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum.
22. Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb.
23. Tatălui său i-a trimes zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt, și zece măgărițe încărcate cu grîu, pîne și merinde, pentru ca să aibă pe drum.
24. Apoi a dat drumul fraților săi, cari au plecat; și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum.“
25. Ei au ieșit din Egipt, și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
26. Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește, și chiar el cîrmuiește toată țara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu-i credea.
27. Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, și a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s’a înviorat.
28. Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.“