18. Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, și să nu te mînii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon.
19. Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăește tatăl vostru, și mai aveți vreun frate?“
20. Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrîn, și un frate tînăr, copil făcut la bătrîneța lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, și care era dela aceeaș mamă; el a rămas singur, și tatăl lui îl iubește.“
21. Tu ai spus robilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“
22. Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“
23. Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.“
24. Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25. Tatăl nostru a zis: „Duceți-vă iarăș să ne cumpărați ceva merinde.“
26. Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea fața omului aceluia, de cît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.“
27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi știți că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
28. Unul a ieșit dela mine, și cred că a fost sfîșiat negreșit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.
29. Dacă-mi mai luați și pe acesta, și i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți pogorî bătrînețele în locuința morților.“