14. Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
15. Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?“
16. Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim?“ Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, și acela la care s’a găsit paharul.“
17. Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“
18. Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, și să nu te mînii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon.
19. Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăește tatăl vostru, și mai aveți vreun frate?“
20. Noi am răspuns domnului meu: „Avem un tată bătrîn, și un frate tînăr, copil făcut la bătrîneța lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, și care era dela aceeaș mamă; el a rămas singur, și tatăl lui îl iubește.“
21. Tu ai spus robilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.“
22. Noi am răspuns domnului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.“
23. Tu ai spus robilor tăi: „Dacă nu se va pogorî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.“