1. Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2. Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
3. Dimineața, cum s’a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
4. Dar abia ieșiseră din cetate, și nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; și, cînd îi vei ajunge, să le spui: «Pentruce ați răsplătit binele cu rău?
5. De ce ați furat paharul din care bea domnul meu, și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v’ați purtat astfel.“
6. Economul i-a ajuns, și le-a spus aceste cuvinte.
7. Ei i-au răspuns: „Domnule, pentruce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrșit o asemenea faptă!
8. Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noștri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
9. Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!“
10. El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veți fi nevinovați.“
11. Îndată, și-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare și-a deschis sacul.
12. Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă și sfîrșind cu cel mai tînăr; și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
13. Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul, și s’au întors în cetate.
14. Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.