20. Să spuneți: „Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.“ Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.“
21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22. Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, și pe cei unsprezece copii ai lui, și a trecut vadul Iabocului.
23. I-a luat, i-a trecut pîrîul, și a trecut tot ce avea.
24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
25. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.
26. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“
27. Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el.
28. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.“
29. Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?“ Și l-a binecuvîntat acolo.
30. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuș am scăpat cu viață.“
31. Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.