26. Dă-mi nevestele și copiii, pentru cari ți-am slujit, și voi pleca; fiindcă știi ce slujbă ți-am făcut.“
27. Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine că Domnul m’a binecuvîntat din pricina ta;
28. hotărăște-mi simbria ta, și ți-o voi da.“
29. Iacov i-a răspuns: „Știi cum ți-am slujit, și cum ți-au propășit vitele cu mine;
30. căci puținul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, și Domnul te-a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc și pentru casa mea?“
31. Laban a zis: „Ce să-ți dau?“ Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ți voi spune, îți voi paște turma și mai departe, și o voi păzi.
32. Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein și pestriț și orice miel negru, și din capre tot ce este pestriț și sein. Aceasta să fie simbria mea.
33. Iată cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein și pestriț între capre și negru între miei, și se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.“
34. Laban a zis: „Bine! fie așa cum ai zis.“
35. În aceeaș zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele, și toți mieii cari erau negri. Le-a dat în mînile fiilor săi.
36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov; și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban.
37. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despoiat de pe ele fășii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele.
38. Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, subt ochii oilor cari veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească.
39. Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, și făceu miei bălțați, seini și pestriți.
40. Iacov despărțea mieii aceștia, și abătea fețele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălțate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe cari nu le-a împreunat cu turma lui Laban.