5. El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaștem,“ i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strîngeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăș.“
8. Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fîntînii, și vom adăpa oile.“
9. Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, și a început să plîngă tare.
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
14. Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele, și carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“