2. S’a uitat înainte, și iată că pe cîmp era o fîntînă; și lîngă ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; căci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare.
3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăș la loc pe gura fîntînii.
4. Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sînteți?“ „Din Haran,“ au răspuns ei.
5. El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?“ „Îl cunoaștem,“ i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: „Este sănătos?“ „Sănătos“, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strîngeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăș.“
8. Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fîntînii, și vom adăpa oile.“
9. Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, și a început să plîngă tare.
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.