13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.
14. Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele, și carne din carnea mea!“ Iacov a stat la Laban o lună.
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?“
16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela.
17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură și mîndră la față.
18. Iacov iubea pe Rahela, și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.“
19. Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decît s’o dau altuia. Rămîi la mine!“
20. Astfel Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s’au părut ca vreo cîteva zile, pentrucă o iubea.
21. În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.“
22. Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț.
23. Seara, a luat pe fiică-sa Lea, și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
24. Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25. A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m’ai înșelat?“
26. Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.