41. Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“
42. Și au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.
43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;
44. și rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,
45. pînă va trece dela tine urgia fratelui tău, și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimete să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într’o zi?“
46. Rebeca a zis lui Isaac: „M’am scîrbit de viață, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?“