29. Să-ți fie supuse noroade,Și neamuri să se închine înaintea ta!Să fii stăpînul fraților tăi,Și fiii mamei tale să se închine înaintea ta!Blestemat să fie oricine te va blestema,Și binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.“
30. Isaac sfîrșise de binecuvîntat pe Iacov, și abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s’a întors dela vînătoare.
31. A făcut și el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
32. Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?“ Și el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“
33. Isaac s’a spăimîntat foarte tare, și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, și mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, și l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.
34. Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“
35. Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug, și ți-a luat binecuvîntarea.“
36. Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvîntarea!“ Și a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“