25. Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvinteze.“ Iacov i-a adus, și el a mîncat; i-a adus și vin, și a băut.
26. Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te dar, și sărută-mă, fiule.“
27. Iacov s’a apropiat, și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat, și a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp, pe care l-a binecuvîntat Domnul.
28. Să-ți dea Dumnezeu rouă din cer,Și grăsimea pămîntului,Grîu și vin din belșug!
29. Să-ți fie supuse noroade,Și neamuri să se închine înaintea ta!Să fii stăpînul fraților tăi,Și fiii mamei tale să se închine înaintea ta!Blestemat să fie oricine te va blestema,Și binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.“
30. Isaac sfîrșise de binecuvîntat pe Iacov, și abea plecase Iacov dela tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s’a întors dela vînătoare.
31. A făcut și el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănîncă din vînatul fiului tău, pentruca să mă binecuvinteze sufletul tău!“
32. Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?“ Și el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“
33. Isaac s’a spăimîntat foarte tare, și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, și mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, și l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.
34. Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“
35. Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug, și ți-a luat binecuvîntarea.“
36. Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvîntarea!“ Și a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“
37. Isaac a răspuns, și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grîu și vin din belșug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“
38. Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“ Și Esau a ridicat glasul și a plîns.
39. Tatăl său Isaac a răspuns, și i-a zis:„Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pămîntuluiȘi de roua cerului, de sus.
40. Vei trăi din sabia ta,Și vei sluji fratelui tău;Dar cînd te vei răscula,Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!“
41. Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“
42. Și au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răsbune pe tine, omorîndu-te.
43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;
44. și rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,