21. Isaac s’a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; și Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.
22. Copiii se băteau în pîntecele ei; și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sînt însărcinată?“ S’a dus să întrebe pe Domnul.
23. Și Domnul i-a zis:„Două neamuri sînt în pîntecele tău,Și două noroade se vor despărți la ieșirea din pîntecele tău.Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt.Și cel mai mare va sluji celui mai mic.“
24. S’au împlinit zilele cînd avea să nască; și iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.
25. Cel dintîi a ieșit roș de tot: ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau.
26. Apoi a ieșit fratele său, care ținea cu mîna de călcîi pe Esau; și deaceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vîrstă de șasezeci de ani, cînd s’au născut ei.
27. Băieții aceștia s’au făcut mari. Esau a ajuns un vînător îndemînatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi.
28. Isaac iubea pe Esau, pentrucă mînca din vînatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
29. Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s’a întors dela cîmp, rupt de oboseală.
30. Și Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.“ Pentru aceea s’a dat lui Esau numele Edom.
31. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!“
32. Esau a răspuns: „Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întîi născut?“
33. Și Iacov a zis: „Jură-mi întîi.“ Esau i-a jurat, și astfel și-a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov.
34. Atunci Iacov a dat lui Esau pîne și ciorbă de linte. El a mîncat și a băut; apoi s’a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.